Până la urmă, de ce am vrea să plecăm din țară? Aici cunoaștem limba, cultura, regulile scrise și nescrise, avem cunoștințe, prieteni, familie, joburi, un loc pe care îl numim acasă… Ce ne lipsește de vrem să plecăm? Ce anume sperăm/credem că vom găsi în altă parte și nu avem aici?
Praça do Comércio este kilometrul zero al Lisabonei, zona în care au loc majoritatea eveimentelor, fie că este vorba despre bradul de Crăciun sau proteste pentru susținerea anumitor cauze. Este și unul dintre cel mai instragamate și instragramabile locuri din Portugalia.
Acest NIF (Número de Identificação Fiscal) este compus din nouă cifre și este unic pentru fiecare persoană. Odată alocat, acesta nu expiră, fiind similar cu CNP-ul românesc.
Când cauți “Lisabona” pe internet, imaginea cu Torre de Belém apare mereu printre primele. Turnul de trei etaje de pe insulița din râul Tagus este unul dintre obiectivele emblematice ale capitalei portugheze și atrage anual peste 100.000 de vizitatori.
Cele mai apropiate de capitala țării sunt plajele din zona Cascais, la sud de Lisabona. Denumită și Riviera portugheză, zona poate fi exploatată cu trenul, cu mașina, cu bicicleta, ba chiar și pe jos.
Portugalia nu este cea mai bogată țară, dar are ceva cu totul special: are oamenii cei mai calzi pe care i-am întâlnit. Portughezii au o ospitalitate care vine din suflet.
Proprietarii sunt familia Sardinha, soț și soție trecuți de 60 de ani; ea gătește, el servește la cele 5 mese în interior și una afară. Meniul este unul tradițional, cu mâncare simplu prezentată, fără mis-en-place sofisticat.
Știm cu toții ce e sangria. Celor mai mulți dintre noi pe place, unii au avut ocazia sa o guste chiar in Spania sau Portugalia. Noi nu am băut sangria in Spania, nu știm cum e acolo. In schimb, am cerut aproape în toate localitățile pe unde am fost in Portugalia; fiind o băutură cu gheață și destul de dulce, merge perfect la o pauză între două obiective de vizitat.
