Portugalia nu este cea mai bogată țară, dar are ceva cu totul special: are oamenii cei mai calzi pe care i-am întâlnit. Portughezii au o ospitalitate care vine din suflet.
Proprietarii sunt familia Sardinha, soț și soție trecuți de 60 de ani; ea gătește, el servește la cele 5 mese în interior și una afară. Meniul este unul tradițional, cu mâncare simplu prezentată, fără mis-en-place sofisticat.
Știm cu toții ce e sangria. Celor mai mulți dintre noi pe place, unii au avut ocazia sa o guste chiar in Spania sau Portugalia. Noi nu am băut sangria in Spania, nu știm cum e acolo. In schimb, am cerut aproape în toate localitățile pe unde am fost in Portugalia; fiind o băutură cu gheață și destul de dulce, merge perfect la o pauză între două obiective de vizitat.
Mi-amintesc bucuria când am aterizat, când am cumpărat biletele de metrou, drumul destul de lung de la gura de metrou până la cazare. În ciuda faptului că ne era destul de dificil cu bagajele, drumul fiind mai mult în pantă, până la cazare am râs, am glumit și ne-am mirat continuu de frumusețea Lisabonei.
Aprilie 2019, de Florii. Acasă la sora mea și la prietenul ei. Vorbind despre următorul concediu, am început să ne uităm la poze cu Portugalia: Lisabona, Sintra, Cascais, plajele din sud… “Chiar sună bine” a fost opinia generală. Eu și sora mea ne-am uitat după prețurile de acolo, cât ar costa cazarea și drumul, de câți bani am avea nevoie acolo pentru a sta fără griji.