Am vizitat Sintra de două ori până acum. De fiecare dată am stat câte o zi, adică am ajuns dimineața și am plecat seara. Fiind aproape de Lisabona, la nici o oră de mers cu trenul, este ușor de vizitat fără a fi nevoie de cazare în localitate.

La prima vizită am bifat, ca toți turiștii, Palatul Pena (Palácio Nacional da Pena) 🙂 De fapt, a fost al treilea loc vizitat în acea zi. Din gară am mers pe jos până la Quinta da Regaleira. Pentru că era 9 dimineața, nu era foarte aglomerat și am stat la rând doar vreo 5-10 minute până să intrăm. Vizita a durat în jur de 3 ore, după care am mers până la Castelul Maurilor (Castelo dos Mouros). Am vrut să mergem tot pe jos, dar deja eram obosiți și drumul de trei kilometri și jumătate era tot pieptiș. Am avut noroc de un domn cu o decapotabilă, care ne-a dus până la castel; contra cost, evident, dar cu același preț ca biletul de autobuz, astfel că noi am fost mulțumiți, iar picioarele noastre au fost de-a dreptul fericite 🙂  

În ziua aia noi am avut prânzul în rucsac, sub formă de sandwich-uri. Căutasem informații înainte de vizită și ne-am dat seama că dacă luăm masa în zonele turistice va fi foarte scump și altă opțiune nu era. Înainte de a urca în Castelo dos Mouros, am stat pe o bancă și am mâncat. Când am ajuns la poartă și am văzut cât aș mai avea de mers pe ziduri, am renunțat – încălțămintea mea era în război cu piciorul stâng. I-am lăsat pe ceilalți să se bucure de priveliște și eu am rămas să beau un suc la suprapreț, la o cafenea de lângă castel. Cam o oră – o oră și jumătate a durat vizita. După care ne-am reunit și, 15 minute mai târziu, stăteam la rând să luăm biletele pentru Palácio Nacional da Pena.  

Am ajuns la Pena cu aproximativ două ore și jumătate înainte de închiderea programului. Am avut timp cât să vizităm Palatul și terasele, dar nu și grădina din jur. Fiind un loc instagramabil am văzut, pe lângă miile de turiști, tot felul de ședințe foto. În multe camere nu ai voie să fotografiezi, o parte din obiectele expuse fiind din colecții particulare și, prin urmare, protejate în acord cu dorința proprietarilor. Pentru locurile în care filmatul și fotografiatul este permis există și o recomandare cu tag-urile care ar trebui să fie folosite. 

Apusul ne-a prins în timp ce ne întorceam de la Pena la gară. Drumul de întoarcere l-am făcut pe jos, fiiind mult mai ușor de parcurs: mai puțin de trei kilometri, cea mai mare parte prin pădure. 

A doua oară când am mers la Sintra am vrut să vedem ceea ce nu am reușit prima dată. De data asta am apleat la Miguel, un ghid local. El ne-a dus cu mașina până la Castelo dos Mouros; pe drum am oprit și ne-a arătat câteva puncte de belvedere în timp ce ne-a povestit despre istoria fascinantă a locului, care a împletit în mod fericit solul fertil și clima blândă cu pasiunea pentru frumos și modernism a regelui Dom Fernando al II-lea. De data aceasta am vizitat și eu Castelo dos Mouros. Apoi am mers la Pena, unde am ales să ne plimbăm prin grădini și să ajungem la Cruz Alta, un alt loc de unde se vede spectaculos toată zona. 

Sunt încă multe locuri pe care nu le-am văzut la Sintra și sunt și locuri pe care aș vrea să le revăd. Ne-am propus ca data viitoare să mergem la Palácio de Monserrate, Chalet da Condessa d’Edla, să revedem Palácio da Pena și să urcăm la Santuário da Peninha, un loc sacru pentru portughezi, acolo unde se spune că Fecioara Maria s-a arătat unei păstorițe mute și sărace, pe care a vindecat-o. 

Dacă vreți să mergeți la Sintra, un program bine stabilit, mâncare la pachet și, eventual, un ghid local cu mașină sau tuk-tuk sunt recomandările noastre pentru a vedea cât mai multe din ceea ce vă propuneți. Pentru a evita cozile este foarte bine să cumpărați biletele online, chiar de pe site-ul oficial: https://www.parquesdesintra.pt/en/.