Patrimoniul Mondial UNESCO reunește poate cele mai incredibile și mai interesante obiective de vizitat din lume, locuri care, prin vizitarea lor, te vor îmbogăți din punct de vedere cultural. Portugalia este a noua țară din Europa și a optsprezecea țară din lume ca număr de situri înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Portugalia are 17 situri, 16 de interes cultural și unul de interes natural!

1. Zona centrală a orașului Angra do Heroísmo în Azore

Angra do Heroísmo din Azore este prima localitate din arhipelag ridicată la rang de oraș în anul 1534, asta după ce timp de 80 de ani crescuse dpdv economic ca urmare a faptului că navigatorul portughez Álvaro Martins Homem ordonase ca râul care se vărsa în golf să fie deturnat iar apele sale să fie transformate într-o cascadă ce angrena o moară. Mutarea râului a permis și organizarea orașului în cartiere cu străzi rectilinii și zone cu destinație precisă: comercială, rezidențială etc.

Zona centrală a orașului Angra do Heroísmo din Azore a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial în 1983, alături de alte trei situri listate ca Patrimoniu Mondial în Portugalia: Mănăstirea Batalha, Mănăstirea Jeronimos și Turnul din Belém din Lisabona.

Situat pe insula Terceira – una dintre cele nouă insule care compun arhipelagul Azore (și face parte din grupul central) – orașul Angra do Heroísmo se remarcă prin arhitectura sa militară, cum ar fi Fortul São Sebastião și Fortăreața São João Baptista, ambele având peste 400 de ani!

2. Convento de Cristo din Tomar

Construcția Convento de Cristo a început în 1160, pe locul unui loc de venerare roman, și inițial a aparținut Cavalerilor Templieri. Dup desființarea Ordinului Cavalerilor Templieri, filiala portugheză a devenit Ordinul Cavalerilor lui Christos care, mai târziu, a contribuit definitoriu la multe descoperiri maritime din secolul 15.

Deoarece lucrările au durat mai bine de cinci secole, monumentul prezintă un amestec de diferite stiluri arhitecturale: romanesc, gotic, manuelin, renascentist, manierist și baroc.

Convento de Cristo din Tomar a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial în 1983.

3. Mănăstirea Batalha

Mosteiro de Santa Maria da Vitoria, cunoscută ca Mănăstirea Batalha, este rezultatul victoriei portugheze asupra castilienilor în Bătălia de la Aljubarrota, care a avut loc la 14 august 1385. Construită în cinstea Fecioarei Maria și a fost terminată în mai bine de un secol. Considerată unul dintre cele mai bune exemple de arhitectură manuelină, a fost aleasă una dintre cele 7 minuni ale Portugaliei în 2007.

Mănăstirea Batalha a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial în 1983, alături de alte trei situri listate ca Patrimoniu Mondial în Portugalia: Zona centrală a orașului Angra do Heroísmo din Azore, Conventul lui Hristos din Tomar și Mănăstirea Jeronimos și Turnul din Belém din Lisabona.

4. Mănăstirea Jeronimos și Turnul din Belém din Lisabona

Mosteiro dos Jerónimos, poate cea mai celebră mănăstire portugheză, a fost ridicată la începutul secolului 16 și, pentru că Vasco da Gama tocmai făcuse prima călătorie în India, finanțarea a venit de la flota de nave care căra bunuri între India și Portugalia. În interiorul bisericii, în corul inferior, se află mormintele de piatră ale lui Vasco da Gama (1468–1523) și ale marelui poet și cronicar al Epocii Marilor Descoperiri, Luís de Camões (1527–1580). Ambele morminte au fost sculptate de sculptorul din secolul al XIX-lea, Costa Mota, în stil neo-manuelin. Rămășițele pământești ale amândurora au fost transferate în aceste morminte în 1880.

Oficial numit Turnul Sfântului Vincent (Torre de São Vicente), Torre de Belém (Turnul Bethlehem) este o fortificație din secolul al XVI-lea situată în apropierea Mosteiro dos Jerónimos, care a servit inițial ca punct de îmbarcare și debarcare pentru exploratorii portughezi și ca poartă ceremonială a Lisabonei. Acest turn care simbolizează puterea maritimă și colonială a Portugaliei în Europa modernă timpurie, este locul de unde soțiile marinarilor își fluturau batistele atunci când soții plecau pe mare cu lunile, dacă nu cumva cu anii, cu șanse reduse de a se mai întoarce. De asemenea, era și punct de supraveghere și alertare în caz de atac dinspre ocean. A fost construit în perioada de apogeu a Renașterii portugheze și este un exemplu proeminent al stilului manuelin portughez, dar încorporează și elemente inspirate de arhitectura maură. Structura a fost construită din calcar și este compusă dintr-un bastion și un turn de patru etaje, cu o înălțime de 30 de metri.

Mănăstirea Jeronimos și Turnul din Belém din Lisabona au fost înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial în 1983.

5. Centrul istoric din Évora

Ca multe alte orașe din Portugalia, fundația orașului Évora datează din timpul Imperiului Roman, și asta se observă din ruinele rămase, cum ar fi Templul Roman (numit greșit Templul Dianei) și Băile Romane. Evora a rezistat, ba chiar s-a dezvoltat sub dominația maură, stilul arhitectural al orașului fiind influențat de acea perioadă.

În secolul al XV-lea, monarhii portughezi au început să petreacă perioade lungi în Évora, încurajând construcția de clădiri regale și religioase: Convento de Santa Clara, Igreja de São Francisco și Convento dos Lóios, printre altele. În prezent, Évora este capitala Regiunii Alentejo, una dintre zonele cele mai turistice din țară.

Centrul istoric din Évora a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial în 1986.

6. Mănăstirea Alcobaça

Mosteiro de Alcobaça, pe numele ei complet Mosteiro de Santa Maria de Alcobaça, este un complex monastic catolic situat în orașul Alcobaça, în centrul Portugaliei.

Mănăstirea a fost înființată în 1153 de primul rege portughez, Afonso Henriques, și a fost apropiată de monarhia portugheză de-a lungul istoriei sale de șapte secole. Aceasta a fost și motivul care a dus la transformarea mănăstirii în cea mai bogată și influentă din Portugalia până în anul 1300, cu o populație de aproape 1.000 de călugări și interese comerciale în agricultură, pescuit și comerț. Mănăstirea a fost închisă în 1834, în contextul naționalizării averilor mănăstirilor în Portugalia.

Biserica și mănăstirea au fost primele clădiri gotice din Portugalia și, datorită relevanței sale artistice, culturale și istorice, a fost inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1989.

7. Peisajul Cultural din Sintra

Sintra este una dintre cele mai dens populate municipalități din Portugalia, o destinație turistică majoră, renumită pentru pitorescul său, cu mai multe palate istorice, castele, plaje pitorești, parcuri și grădini.

Centrul istoric este faimos pentru arhitectura sa romantică din secolul al XIX-lea. Cele mai renumite obiective din Sintra sunt Castelo dos Mouros (Castelul Maurilor), Palácio Nacional da Pena (Palatul Național Pena) cu arhitectură în stil romantic și Palácio Nacional de Sintra (Palatul Național Sintra) în stil renascentist.

Peisajul Cultural din Sintra a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial în 1995. Această clasificare include centrul istoric al orașului și o parte din Serra de Sintra, care este presărată cu mai multe palate, vile, parcuri și grădini.

8. Centrul istoric din Porto, Podul Luiz I și Mănăstirea Serra do Pilar

Situat de-a lungul estuarului râului Douro în nordul Portugaliei, Porto este unul dintre cele mai vechi centre europene, iar centrul său a fost proclamat sit al Patrimoniului Mondial de către UNESCO în 1996, sub denumirea „Centrul Istoric al Porto, Podul Luiz I și Mănăstirea Serra do Pilar”. Orașul datează de multe secole, în perioada Imperiului Roman având rolul de avanpost roman. Numele său combinat celtico-latin, Portus Cale, pare a sta la baza numelui Portugaliei, bazat pe transliterare și evoluție orală din latină.

Ponte de Dom Luís I sau Ponte Luís I (podul Dom Luís I sau Podul Luís I), este un pod cu arc metalic cu două etaje care traversează râul Douro între orașele Porto și Vila Nova de Gaia. La momentul construcției sale, deschiderea sa de 172 de metri era cea mai lungă de acest tip din lume. Construcția sa a durat 4 ani, 11 luni și 9 zile, fiind inaugurat pe 30 octombrie 1886.

Mosteiro Santo Agostinho da Serra do Pilar (Mănăstirea Serra do Pilar) a fost construită în mai multe etape, începând cu anul 1538, de către Ordinul Sfântului Augustin. La terminarea ei, în 1583, deja era prea mică pentru numărul de călugări rezidenți, astfel că, în 1597, au început lucrările la noua biserică, iar mănăstirea a fost actualizată treptat în faze pe parcursul următoarelor decenii. Noua biserică circulară a fost inaugurată pe 17 iulie 1672, iar ultimele faze ale mănăstirii au fost completate până la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Centrul istoric din Porto, Podul Luiz I și Mănăstirea Serra do Pilar au fost înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial în 1996.

9. Situri de artă rupestră preistorică din Valea Côa

Siturile de artă rupestră preistorică din Vale do Côa (Valea Côa) au fost înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial în 1998. Acesta este singurul patrimoniu portughez împărțit cu o altă țară, deoarece UNESCO a extins clasificarea în 2010 pentru a include situl arheologic Siega Verde din Spania.

10. Laurisilva din Madeira

Laurisilva din Madeira este un tip de pădure de dafin care, anterior, a fost răspândit pe scară largă. Este cea mai mare zonă supraviețuitoare de pădure de dafin și se crede că 90% din aceasta este pădure primară. Aceasta găzduiește un ansamblu unic de plante și animale, inclusiv multe specii endemice, cum ar fi porumbelul cu degete lungi din Madeira.

Laurisilva din Madeira este situată în cadrul Parque Natural da Madeira (Parcul Natural Madeira) iar tipul de vegetație prezent aici se mai găsește doar în Azore și Insulele Canare. Se consideră că pădurea are o importanță majoră pentru conservarea biodiversității.

Laurisilva din Madeira a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial în 1999. Până acum, acesta este singurul sit UNESCO de „interes natural” – spre deosebire de celelalte șaisprezece situri UNESCO din Portugalia, care sunt de „interes cultural”.

11. Regiunea viticolă Alto Douro

Vinul a fost produs de localnici în regiunea Alto Douro de aproximativ 2.000 de ani. Încă din secolul al XVIII-lea, principalul său produs, vinul de Porto, a devenit renumit la nivel mondial pentru calitatea sa. Această lungă tradiție viticolă a creat un peisaj cultural de o frumusețe remarcabilă.

Regiunea viticolă Alto Douro a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 2001. Vinul de Porto este unul dintre cele mai apreciate din lume, iar această regiune de aproape 30.000 de hectare a devenit un important centru internațional de turism viticol.

12. Centrul istoric din Guimarães și Zona Couros

Orașul istoric Guimarães este asociat cu apariția identității naționale portugheze în secolul al XII-lea. Este un exemplu de evoluție a unei așezări medievale într-un oraș modern păstrând identitatea și arhitectura istorică. Pe lângă includerea în patrimoniu a centrului istoric cu cele două mănăstiri, s-a optat și pentru zona industrială, Zona Couros, care a fost denumită după meșteșugul tradițional de tăbăcărie. Deși meșteșugul nu mai este practicat, au fost conservate clădirile tăbăcăriilor, caselor muncitorilor și spațiilor urbane din secolele trecute.

Centrul istoric din Guimarães a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial în 2001.

13. Peisajul viticol al insulei Pico

Ilha do Pico (insula Pico) este a doua cea mai mare din arhipelagul Azore, iar din ea 987 de hectare prezintă un model cu ziduri lungi și liniare, construite din rocă vulcanică, distanțate și paralele cu țărmul stâncos. Zidurile au fost construite pentru a proteja miile de parcele mici de vânt și de apa mării. Viticultura este prezentă pe insula vulcanică din secolul al XV-lea, iar dovadă stau atât zidurile de care-am amintit anterior dar și casele, conacele, cramele, bisericile și porturile insulei. Peisajul artificial este de o frumusețe extraordinară.

Peisajul viticol al insulei Pico a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial în 2004.

14. Orașul de garnizoană Elvas și fortificațiile sale

Orașul de garnizoană Elvas, fortificat extensiv între secolele al XVII-lea și al XIX-lea, are cel mai mare sistem de șanțuri uscate din lume. În interiorul zidurilor sale, orașul conține cazărmi și alte clădiri militare, precum și biserici și mănăstiri. Deși Elvas conține vestigii ce datează din secolul al X-lea d.Hr., fortificarea sa a început când Portugalia și-a recâștigat independența în 1640. Fortificațiile, proiectate de iezuitul olandez Padre Cosmander, reprezintă cel mai bine conservat exemplu al școlii olandeze de fortificații. Pentru a permite cetății să reziste la asedii prelungite a fost construit apeductul Amoreira

Orașul de garnizoană Elvas și fortificațiile sale au fost înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial în 2012.

15. Universitatea din Coimbra – Alta și Sofia

Situată pe un deal ce domină orașul, Universitatea din Coimbra, cu colegiile sale, a crescut și evoluat de-a lungul a mai bine de șapte secole în cadrul orașului vechi. Clădirile universității includ Catedrala Santa Cruz din secolul al XII-lea și o serie de colegii din secolul al XVI-lea, Palatul Regal Alcáçova, care găzduiește universitatea din 1537, Biblioteca Joanină, Grădina Botanică și Tipografia Universitară din secolul al XVIII-lea, precum și „Orașul Universitar” creat în anii 1940. Coimbra oferă un exemplu remarcabil de oraș universitar integrat, cu propriile tradiții ceremoniale și culturale care au fost păstrate vii de-a lungul vremii.

Universitatea din Coimbra – Alta și Sofia a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial în 2013. Universitatea din Coimbra este cea mai veche din Portugalia, fiind fondată în Lisabona în 1290 și transferată permanent la Coimbra în 1537.

16. Clădirea regală din Mafra – Palatul, Bazilica, Conventul, Grădina Cerco și Parcul de Vânătoare (Tapada)

La 30 km de Lisabona, Regele João V și-a construit reșidința în 1711, cuprinzând palatele regelui și reginei, capela regală, construită în forma unei bazilici baroce romane, mănăstire franciscană și o bibliotecă ce conține 36.000 de volume. Complexul este completat de grădina Cerco, cu dispunerea sa geometrică, și parcul regal de vânătoare (Tapada). Clădirea Regală din Mafra este una dintre cele mai remarcabile lucrări întreprinse de Regele João V, dovadă a puterii Imperiului Portughez.

Clădirea regală din Mafra a fost înscrisă pe Lista Patrimoniului Mondial în 2019.

17. Sanctuarul Bom Jesus do Monte din Braga

Situat pe versanții Muntelui Espinho, cu vedere spre orașul Braga, în nordul Portugaliei, acest peisaj cultural evocă Ierusalimul creștin, recreând un munte sacru încununat cu o biserică. Sanctuarul a fost dezvoltat pe o perioadă de peste 600 de ani, în principal în stil baroc, și ilustrează o tradiție europeană de creare a Sacri Monti (munți sacri), promovată de Biserica Catolică la Conciliul de la Trento în secolul al XVI-lea, ca reacție la Reforma Protestantă.

Ansamblul Bom Jesus este centrat pe o Via Crucis care urcă pe versantul vestic al muntelui. Include o serie de capele care adăpostesc sculpturi ce evocă Patimile lui Hristos, precum și fântâni, sculpturi alegorice și grădini formale. Via Crucis culminează la biserica construită între 1784 și 1811. Clădirile din granit au fațade tencuite în alb, încadrate de piatră expusă. Celebra Scara celor Cinci Simțuri, cu zidurile, treptele, fântânile, statuile și alte elemente ornamentale, este cea mai emblematică lucrare barocă din cadrul ansamblului. Acestea sunt situate într-un parc frumos, cu vegetație luxuriantă, ce contribuie la valoarea peisagistică a ansamblului.

Sanctuarul Bom Jesus do Monte din Braga a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial în 2019.